Precomanda Voci, memorii, alterități. În heterotopia lecturii

Textele pe care le adună Savu Popa în acest volum – cronici, recenzii, eseuri –, în ciuda aparentei dispersii a genurilor și a temelor abordate, se subsumează unui demers unitar. Decupajele heterotopice își propun propriul contur, determinări specifice, dar lumile ficționale (lirice sau epice), profiluri distincte ale imaginarului, sunt fațete diverse ale unui unic regim discursiv, on topos și ana-chronos deopotrivă. Virtuozitatea comentatorului constă în abilitatea de a investiga nu doar literaritatea de primă instanță a acestor texte, ci și – mai mult – semnificațiile lor de substrat, punând în lumină interstițiile infratextuale, nuanțele cele mai fine, care, înțelese și interpretate la acest nivel, își înalță relieful din adânc.

Fie că e vorba de fantezie și joc (lumea ca teatru, masca și reversul, thanatic și orfic), de recluziune și înstrăinare (spațiul traumatic, tentacular, opresiv și claustrant), de natură și origini (transfigurări simbolice ale naturii, incursiuni în peisaje arhetipale), aceste încercuiri heterotopice ale figurativului poetic reprezintă tot atâtea deosebit de atente și minuțioase (adesea empatice) investigații critice de mare rafinament. La fel se procedează – cu același aplomb exegetic – și în cazul narațiunilor, puse sub semnul resurecției fantasticului și a reveriei, diversitatea tematizărilor (avataruri ale mării și pădurii, fragilitate și melancolie, mitologii ale memoriei ș.a.) înscriindu-se în rama unui sugestiv tablou multiscenic.

Nu în ultimul rând, atrag atenția „oglinzile poliedrice” în care se reflectă câmpuri ideatice, construcții abstracte ce solicită o reflecție pe măsură. Aici, Savu Popa se remarcă drept un subtil interpret al unor pagini teoretice deloc la îndemâna oricui. În scriitura lui, speculația își are temeiul în manifestarea relevantă a unui mediu specular, actul comprehensiv fiind de natura unei intime între-vederi în oglinda lecturii. Poetalul, texistența, vizibilul și invizibilul, hermeneutica psihicului, totalitarismul cuvintelor, dar și dialogurile „cu piper pe limbă” sau eseul despre metamorfozele violenței sunt doar câteva dintre punctele de miră ale unui discurs extrem de bine articulat, adaptat fără greș obiectului avut în vedere.

Dorin Ștefănescu