Era imposibil ca cineva atât de dedicat poeziei și organizării de evenimente cu și despre poezie să nu se manifeste și în scris, la un moment dat. În sfârșit, laboratorul intern al lui Carmen se externalizează într-un exercițiu de algoritmizare sintactică pe cât de alert, pe atât de tensionat, fiindcă miza este extragerea sensului nu datorită realității, ci în pofida ei. În fluxul alienant precipitat de dinamica pop up, de trends și de shifts, umanul angajat în #psihowrestling e agresat de gloanțele oarbe ale stimulilor, sufocat de fake, newsfeeds, remindere și fuga repetată în default, până devine dezacord fluid cu viața. Dintr-un hashtag în altul, identitatea încă se opune propriului proces de mind altering, în care ușa se va deschide doar în termenii altcuiva. Același uman subzistă alterat în prompturi, cursuri și masterclass-uri sau într-un registru confesiv deja parazitat. Cuvintele acționează ultimativ, ca mantre ale anduranței psiho-socio-emoționale, livrate în vacuumul virtual întrerupt de erori de sistem sau lipsa de semnal.
TEODORA COMAN
Tranquility Trap este un spațiu al ciocnirii. Memoria e modelată pentru supraviețuire, coliziunea cu celălalt și urgența algoritmilor transformând existența într-o „minunată lume nouă”. Un volum dual care îmbină experiența codificată artificial cu cea emoțională și care permite atât privirea spre interior, cât și născocirea colapsului exterior. Verdictul nu poate fi trasat ușor; cititorul rămâne cu senzația ambelor lumi: a traversat teritorii structurale străine, aproape SF, dar a privit în același timp desfășurarea unui trai obișnuit, marcat de angoasele, scăpările și fericirile fragmentare comune unei vieți ancorate în digital.
RAMONA BOLDIZSAR