OVIDIU PECICAN este prozator şi eseist, membru al Uniunii Scriitorilor din România (1994). A publicat romanele Eu şi maimuţa mea (1990; ed. a II‑a: 2012), Razzar (1998, în colaborare cu
Alexandru Pecican; premiul Nemira; ed. a II‑a: 2012), Imberia (2006; ed. a II‑a: 2025, Editura pentru Artă și Literatură), Bokia (2011), Arhitecturi mesianice (2012; ed. a II‑a: Cluj‑Napoca, Editura Limes, 2020), Noaptea soarelui răsare (2013; ed. a II‑a: 2026, Editura pentru Artă și Literatură) şi Lumea care n‑a fost (2018). Autor de proze scurte din volumele Darul acestei veri (2001; nominalizat la premiile ASPRO pe 2001), Clipuri (2001), Zilele şi nopţile după‑amiezei (2005), Poveşti de umbră şi poveşti de soare (2008), Clujul în legende (2010, în colaborare cu Irina Petraş; singur: Geografii alese. Legendele Clujului, 2021; ed. a III‑a: Legendele Clujului, 2024), 999 de minciuni (2012); Rebeliune la Chittagong (Iaşi, Editura Junimea, 2020). Volume de poveşti: Aventurile lui Matiaş Corvin la Cluj (2011; viziune grafică: Andor Kömives), Cuţitul lui Matiaş Corvin (2018; viziune grafică: Andor Kömives) şi Povestea fraţilor Roman şi Vlah şi a urmaşilor lor. Legende despre originea românilor desprinse din vechile cronici româneşti (2018).
